De ce mintea e predispusă spre negativ?

Conform cercetătorilor, avem tendința de a ne aminti mai degrabă experiențele negative, decât pe cele pozitive, reacționând mai puternic la stimulii negativi, decât la cei pozitivi. Gândurile noastre vor aluneca mult mai lin spre comentariul nepotrivit al unui coleg, la sfârșitul unei zile grozave de muncă. Ne vom gândi, cel mai probabil, pentru tot restul zilei, la cuvintele lui. Realizările zilei vor fi cumva “anulate” de comentariul neplăcut, în timp ce se conturează o nouă realitate cu potențial exploziv, mai ales dacă au mai fost și alți colegi de față.

Dar ce facem cu gândurile negative ce apar inevitabil în astfel de momente? Lăsăm mintea să le înmulțească și să le crească intensitatea, sau alegem să ne pregătim mental? Ce facem cu dialogul interior, în care ne criticăm singuri pentru greșelile noastre? Și ce facem cu imaginile negative din mintea noastră, le lăsăm să ruleze cursiv și la volum maxim sau ne ridicăm și preluăm controlul telecomenzii?

Perspectiva evolutivă sugerează că această tendință a minții noastre de a produce mai mult gânduri negative este pur și simplu o modalitate prin care creierul încearcă să ne mențină în siguranță și să ne apere de pericole. Anterior în istoria omenirii, atenția acordată amenințărilor periculoase și negative era o chestiune de viață și de moarte. Cei care acordau mai multă atenție lucrurilor negative din jurul lor aveau mai multe șanse să supraviețuiască.

Între timp, omenirea a evoluat semnificativ, iar lipsa unui adăpost, lipsa siguranței și a hranei nu mai sunt pericole de moarte pentru mulți dintre noi. Și în contextul acesta, în care cele mai multe situații dificile sunt de factură emoțională, cum ne pregătim în acest sens? Ce facem, mai exact, pentru dezvoltarea noastră personală?

Ultimele descoperiri neuro-științifice, printre care plasticitatea creierului sau reducerea stresului prin mindfulness sunt aplicate cu succes în multe domenii: dezvoltare personală, coaching, psihoterapie și inclusiv în domeniul medical. Studiile au arătat diferențe incontestabile în privința intensității durerii și chiar a duratei timpului de refacere în urma unui eveniment perceput ca fiind traumatizant. Iar factorul diferențial a fost pregătirea mentală… “Ori îți controlezi tu mintea, ori te controlează ea pe tine.” Oliver Napoleon Hill

Pregătirea mentală, dezvoltarea inteligenței emoționale și sociale sunt doar câțiva factori care ar face diferența categorică în privința reacției la comentariul nepotrivit al colegului de muncă, în timpul ședinței: confruntare nervoasă imediată, confruntare după terminarea ședinței, lipsa oricărei reacții sau un răspuns calm, pe loc, care arată respect pentru diversitatea în gândire și acțiuni, în timp ce reiterăm argumentativ ideea.

Dacă ești interesat de dezvoltare personală, rezervă o discuție gratuită (15-20 minute), în care să schițăm un plan de explorare a abilităților tale și valorizare a deficiențelor. Și cel mai important, să dezvăluim resurse pe care nu le-ai descoperit încă!

Previous
Previous

Mituri despre fericire

Next
Next

“Oaia neagră” a familiei