Mituri despre fericire
Mă surprinde tot mai des, în ultima vreme, concepția că e normal să ne dorim să fim pe placul celorlalți, pentru că starea noastră de bine crește dacă primim aprecierile celor din jur! Și cumva, tocmai din motivul acesta nu suntem bine de multe ori, pentru că depindem de ceilalți.
Nici nu știu ce e mai dureros aici: faptul că unii dintre noi lăsăm ceva atât de prețios, precum starea noastră de bine, la decizia celor din jur sau faptul că ni se pare normal să facem asta. Sau poate și mai relevant e că mulți nu știm cum ne putem influența la modul cel mai practic starea de bine pe termen lung. Iar aceasta nu ține de vreo parte materială care să susțină un anume confort, ci pur și simplu ține de dezvoltarea noastră personală.
Starea de bine a unei persoane indică nivelul de mulțumire față de viața sa și în niciun caz nu e determinată de comportamentul celor din jur. Bineînțeles că starea emoțională fluctuează considerabil de-a lungul zilei, iar dispoziția momentană depinde de situația curentă, dar acestea sunt momente și pot fi internalizate diferit, atât ca intensitate, dar mai ales ca durată.
Spre exemplu, dacă ești sincer cu tine, știi că atunci când atingi în grabă, din greșeală, pe cineva și îți ceri respectuos scuze, s-ar putea să primești răspuns: “Cine se mai crede și ăsta? Auzi, tu n-ai ochi să vezi pe unde mergi??? ” Acest comentariu răutăcios poate părea, la prima vedere, cu potențial de a strica ziua cuiva. Dar în realitate, depinde cum era ziua înainte. Dacă te grăbeai la spital, cu flori pentru soția care tocmai a născut, vei fi deranjat câteva minute, după care vei interpreta comentariul: “ Îmi pare rău că are o zi proastă, dar sunt prea fericit, să las comentariile altora să mă afecteze!” Dacă în schimb te întorci de la muncă, supărat pe același colectiv care nu te apreciază, după o zi în care ai făcut aceleași activități care nu-ți plac, interpretarea poate fi alta. Și va fi în zona în care iar s-a întâmplat ceva care să-ți strice toată ziua, nu doar câteva minute.
Când vine vorba de analiza fericirii, îmi place mult pragmatismul lui Daniel Kahneman. Psiholog israelian laureat al Premiului Nobel, cu peste 40 de ani de studiu și cercetare în domeniul psihologiei aplicate, e considerat un deschizător de drumuri în zona statisticii și probabilităților de luare a deciziilor zilnice, în căutarea fericirii. “Când analizezi fericirea, se dovedește că modul în care îți petreci timpul este extrem de important. Deciziile care afectează cât timp petreci cu oamenii care-ți plac vor avea un efect foarte mare asupra cât de fericit ești - nu neapărat mulțumit de viața ta, dar fericit.”
În aceeași notă, psihologul e de părere că putem spune despre o persoană că e fericită, în funcție de natura activităților întreprinse. Oamenii sunt fericiți dacă își petrec cea mai mare parte a timpului în activități pe care și-ar dori mai degrabă să le continue decât să le întrerupă, puțin timp în activități de care și-ar dori să scape și nu prea mult timp în activități ce le dau o stare neutră. Pentru că starea de bine e o percepție subiectivă a fiecăruia dintre noi și se află în strânsă relație cu valorile noastre și cu focusul nostru, iar în mod normal suntem focusați asupra persoanelor din mediul apropiat și asupra activităților noastre curente.
Starea de bine reprezintă elementul cheie care stă la baza evoluției și dezvoltării noastre personale. Nu putem influența evenimentele ivite în viața noastră, păstrându-le pe cele plăcute și eliminându-le pe cele neplăcute. Stă însă, doar în puterea noastră, să alegem cum le privim. Putem să ne plângem că ni se întâmplă iar nouă, sau putem să le acceptăm, într-o abordare constructivă, care să pună accentul pe cum găsim mai ușor și mai repede soluții de ieșire, înțelegând că din toate situațiile avem câte ceva de învățat.
Starea de bine va depinde întotdeauna de nivelul de conştiință al fiecăruia dintre noi, de maniera în care găsim modalitățile proprii de identificare a programelor noastre mentale interioare. Persoanele mai predispuse la tulburări anxioase vor avea probleme mai mari în a identifica singuri o astfel de cale, pentru că nu au conştientizat în primul rând faptul că însuși modul lor de a gândi este un obstacol în acest sens. Fericirea e o stare mentală care se cucerește și pentru care ființa umană s-a preocupat încă din cele mai vechi timpuri să scape de sub tirania așteptării ei. Dar fericirea nu e o destinație, e o călătorie, e sentimentul acela că nu contează ce drum alegi, câtă vreme obiectivele și valorile tale rămân aceleași!
Dacă ești interesat de dezvoltare personală, programează o discuție gratuită (15-20 minute), în care să schițăm un plan de explorare a abilităților tale și valorizare a deficiențelor. Și cel mai important, să dezvăluim resurse pe care nu le-ai descoperit încă!
