Gândirea “out of the box”
Una dintre modalitățile prin care coachingul operează pentru a-ți atinge potențialul este schimbarea de perspectivă. Gândirea “out of the box” sau ceea ce am putea numi gândire neconvențională, e un proces creativ ce implică moduri neașteptate de a te uita la o problemă și a o rezolva.
Gândirea logică în schimb, e acea gândire care te îndeamnă să mergi pe firul drept, clasic, bătătorit - “drumul logic”, sau cel puțin logic pentru mintea ta, prin percepția ta asupra vieții. Gândirea laterală, neconvențională, e un proces sistematic de a gândi diferit, depășind tiparele limitative ale gândirii logice.
Ai observat vreodată, când ai o problemă de rezolvat, că parcă aceleași idei îți vin în minte, deși știi că le-ai încercat în trecut și nu funcționează întotdeauna?! Ai observat cum, conexiunile la care apelează logica ta sunt foarte coerente, și deși respectă succesiunile cauză-efect, totuși, nu-ți oferă soluția salvatoare? Ca atunci când vrei să repari un ansamblu și pentru asta, iei pe rând toate piesele, apoi verifici funcționalitatea pe fiecare grup de piese, după care reiei tot procesul de la început, încercând să descoperi ce anume nu funcționează.
Tocmai această persistență nocivă stă în calea gândirii neconvenționale (out of the box). Dar datorită seriozității cu care tratezi fiecare secvență de pași, ești foarte încrezător în corectitudinea soluției așteptate și continui. Numai că, indiferent cât de corectă ar fi succesiunea pașilor, punctul de plecare a fost tot timpul o alegere perceptivă - în cazul acesta, percepția a fost însăși ideea că ansamblul trebuie reparat.
Gândirea logică este atât de valorizată în cultura noastră încât, pentru cei mai mulți, conceptul de gândire laterală e unul idolatrizat. Cultura, prin natura ei, se ocupă cu consacrarea anumitor idei, iar educația la care avem noi acces de mici, se asigură că ne comunică permanent aceste idei consacrate.
Amândouă, atăt cultura cât și educația, se ocupă apoi de perfecționarea acestor idei, prin actualizarea lor continuă. Și totul pentru a asigura conformarea la șabloanele sociale și comportamentale - uniformizarea gândirii.
Pentru o mai bună exemplificare a gândirii laterale, vin cu o problemă propusă de psihologul britanic Edward de Bono, o personalitate de referință în domeniul gândirii creative și inventatorul conceptului de gândire laterală, out of the box.
Un cămătar a creditat în condiții deloc avantajoase un negustor cinstit. Cu trecerea timpului, situația negustorului s-a înrăutățit, așa că acesta s-a aflat în imposibilitatea de a mai returna vreodată banii. Cămătarul a luat legătura cu negustorul, oferindu-i posibilitatea de a-i șterge toate datoriile, prin ceea ce pare a fi o propunere onorabilă.
S-a oferit să pună două pietre într-un sac, una neagră si una albă, iar frumoasa fiica a datornicului să aleagă o piatră cu ochii închiși: dacă va alege piatra albă, atunci omului i se va șterge datoria, dar dacă alege piatra neagră, atunci va trebui să se căsătorească cu cămătarul, pentru a-și salva tatăl de la închisoare.
Negustorul și fiica acestuia au fost îngroziți de propunerea făcută, dar fata a decis să încerce să-și ajute tatăl. Erau totuși 50% șanse de câștig, față de zero, la momentul întâlnirii. Însă cămătarul nu avea nicio intenție să piardă, așa că fata îl văzu alegând din pietrele de pe jos, o piatră albă și două pietre negre, apoi punându-le pe cele negre în sac și făcând-o pierdută pe cea albă.
Care e soluția la această problemă, dacă există una?!
Ce-ar trebui să facă tânăra acum?! Dezvăluirea publică a caracterului înșelător, l-ar putea înfuria pe cămătar, ceea ce ar crea probleme tatălui, prin întemnițarea imediată a acestuia, în baza datoriei preexistente. Pe de altă parte, dacă se decide să tragă o piatră din sac, aceea va fi în mod clar una neagră, iar fata va avea probleme.
Și putem continua în gândire logică cu diverse succesiuni cauze-efect, cum am descris mai sus. Sau, putem schimba punctul de plecare și anume alegerea perceptivă inițială: pietrele negre. Până acum, tot focusul nostru a fost pe pietrele negre, care au rămas în sac. Și cu atenția pe aceste pietre, ne-am gândit dacă: să arătăm publicului că doar ele au rămas în sac sau să băgăm mâna în sac ca s-o extragem pe una din ele. Dar dacă mutăm focusul de pe pietrele negre, pe piatra albă care a fost făcută pierdută?
Ce s-a întâmplat cu piatra albă?! Faptul că a fost făcută pierdută ne-ar putea spune ceva în plus. Nu de alta, dar păstrând focusul pe pietrele negre, oricum ajunsesem într-un punct mort. Dar dacă ar proceda și fata la fel?! O soluție ar putea fi, de exemplu, să tragă repede o piatră, pe care s-o scape jos, între restul pietricelelor albe și negre, continuând binevoitoare: - Nu-i nimic, vom vedea ce au decis sorții, uitându-ne la piatra rămasă în sac.
“Dacă încă n-ai auzit de Gândirea laterală a lui De Bono, probabil ai fost ocupat să gândești convențional.” Forbes Magazine
Dacă ești interesat să explorezi tiparele tale de gândire și modul în care intri pe pilot automat, programează o discuție gratuită (15-20 minute), în care să schițăm un plan de dezvoltare personală adaptat situației tale. Și cel mai important, să dezvăluim resurse pe care nu le-ai descoperit încă!
