Ne căutăm sensul vieții

Potrivit japonezilor, toți avem înăuntrul nostru un ikigai sau chiar mai multe, cu toate că unii nu știm încă acest lucru (Ikigai - sensul vieții, misiunea noastră pe pământ, lucrul pentru care merită să ne trezim entuziaști în fiecare dimineață).

Am știut cumva, din adolescență, cum se simte o viață cu sens, din pasiunea mea pentru matematică. Și au fost ani mulți de meditații gratuite oferite de diriginta mea, din simplul motiv că iubeam amândouă această știință. Apoi era pasiunea necontenită pentru cărți cu viziuni filozofice, care ne-ar fi ajutat să ne găsim sensul pe pământ, să fim mai împliniți în viață prin ceea ce gândim și mai puțin prin ceea ce deținem fizic (mai ales că nu dețineam prea multe).

Dar toată pasiunea aceasta parcă se disipa, pe măsură ce dădeam piept cu viața de adult, intram în câmpul muncii și chiar câștigam banii mei. Auzeam în stânga și-n dreapta că asta e normalitatea, cumva ar fi trebuit să știu că pasiunea e doar pentru când ești tânăr și tot cumva eu trebuia să înțeleg că ține de mine să accept mai repede noua realitate. Și realitatea aceasta venea la pachet cu responsabilități, multă muncă și sacrificii. Și FĂRĂ pasiune!

Mă uit acum în urmă și mă bucur că nu am agreat și nici înțeles această viziune asupra vieții. Mai mult, am refuzat în toți acești ani să mă opresc din a căuta acea pasiune pe care s-o transpun în jobul meu zilnic și care să mă determine să iubesc zilele de luni, cel puțin la fel de mult ca cele de vineri. Eram fascinată de oamenii pe care-i întâlneam și de la care aflam cum și-au găsit pasiuni ascunse la 35 sau 40 de ani. Și vorbesc de pasiuni despre care credeam că ar fi trebuit să ai măcar o idee în zona respectivă, pasiuni precum pictura sau pianul. Mi se părea cel puțin neobișnuit să nu fi fost conștient până la vârsta asta că tu ești noul Picasso sau vreun Chopin al vremurilor noastre, care ajunge în câteva luni să fie surpriza promițătoare a concursurilor naționale și internaționale de pictură sau pian.

Cum erau posibile toate acestea, fără ca subiecții să fi știut măcar, că excelează în aceste calități?! Gândurile îmi validau ideea că acea pasiune și trăirile ce vin la pachet, sunt încă în noi, indiferent de vârstă. Trebuia doar să găsesc procedeul să ajung și eu acolo.

Și așa am început căutarea, studiind ani buni diverse tehnici, care să ne ajute și pe noi, oamenii de rând, să ne găsim misiunea. Să găsim și noi acea activitate pentru care să ne trezim plini de energie dimineața și fascinați de provocările ce ne-ar putea condimenta ziua de lucru.

Și într-o zi am știut că am reușit. Am știut că programul inițiat de mine a fost de succes, pe măsură ce îl aplicam pe cei din jurul meu și observam schimbările radicale în viața lor. Dar adevarata validare a venit în momentul în care mentorul meu mi-a făcut cunoștință cu "ikigai" sau motivul pentru care te trezești dimineața. Asta da, surpriză! Se pare ca japonezii aveau deja demult un concept similar celui "inventat" de mine și, îi dăduseră chiar și nume: ikigai. Apărut pentru prima dată pe insula japoneză Okinawa, conceptul a fost îndelung studiat în a doua jumătate a secolului XX, din dorința de a descoperi secretul pentru o viață lungă și fericită, în acest centru global al cercetărilor asupra longevității. Și cu toate acestea, contrar așteptărilor mele la acea vreme, satisfacția că ideea mea fusese validată la nivel mondial a fost atât de mare, încât a depășit cu mult surpriza momentului validării - care avusese loc, evident, cu ani buni înainte să mă nasc eu.

Și pentru că “Descoperirea menirii: Ikigai” e pachetul meu preferat de servicii, punctez aici doar patru aspecte indispensabile, care se și suprapun în procesul de căutare a misiunii noastre personale: ce iubești să faci, la ce te pricepi, de ce are nevoie umanitatea și pentru ce ai putea fi tu plătit.

Am păstrat pentru sesiunile cu clienții online etapele concepute pe partea practică, singura parte pe care, de altfel, m-am axat în căutarea mea de a ne găsi menirea.

„Dacă nu știi care e misiunea ta în viață, ai deja una: să o găsești.” Viktor Frankl - psihiatru vienez, doctor in neurologie și filozofie, supraviețuitor a patru lagăre de concentrare naziste.

Dacă ești interesat de dezvoltare personală, programează o discuție gratuită (15-20 minute), în care să schițăm un plan de explorare a abilităților tale și valorizare a deficiențelor. Și cel mai important, să dezvăluim resurse pe care nu le-ai descoperit încă!

Previous
Previous

Cât de bine te cunoști de fapt?

Next
Next

Exemplu de conversație în coaching